Mi-am pierdut copilaria...

S-a dus..., odata cu ea s-a dus si copilaria mea, rasfatul, alintul si grija nemarginita.
Stalpul meu, cea mai buna prietena, vocea ratiunii, omul pe care m-am bazat toata existenta mea, care mi-a purtat de grija, m-a iubit si ocrotit.

Blanda si buna, haiosa, spirituala, inteleapta, o parte din sufletul meu, s-a dus intr-un loc mai bun, alaturi de ingeri, de unde ma vegheaza si ma indruma.
Am pierdut-o si am pierdut si copilaria, odata cu ea.
M-am schimbat acum, m-am maturizat, am imbratisat durerea, golul din suflet, resemnarea....
Va ramane tot timpul in sufletul si inima mea, ....o parte din mine.
Cand iti pierzi bunicii, iti pierzi copilaria, spune o zicala....e adevarat!

pentru bunica mea cea draga