„Sa fim noi schimbarea pe care dorim sa o vedem” - Mahatma Gandhi

Ma visez uneori, afara, pe iarba verde, in curte la tara, intr-o zi de vara.

Cu mirosul de pomi fructiferi, cu vantul ce adie usor, cat sa plimbe praful de pe ulita, cu mici fluturi colorati,

ce viziteaza grabiti florile din gradina, cu strugurii ce acum s-au rotunjit si asteapta sa-si schimbe culoarea, cu cerul senin, cu cantecul pasarilor, cu tot ce -mi aminteste de copilarie.

Umblam desculta, prin praf si prin iarba, iar seara ascultam graierii, si ma uitam la stele, atat de multe stele, incat cerul parea ireal .

Acest tablou, este aminirea mea, fericita, coltul meu de rai, bucuria de a trai simplu si de a te bucura de viata, cu inocenta si entuziasmul unui copil.

Acum, ajunsa la varsta maturitatii, tanjesc dupa zilele acelea si-mi doresc sa ma intorc in micul meu paradis, insa la timpul prezent.

Raman cu gandul, la imaginea frumoasa din sufletul meu si tot ce-mi doresc, este ca fiica mea sa poata trai aceeasi bucurie, sa poata mirosi iarba si florile, sa simta parful dulceag si fin, pe talpile goale, sa adorma pe un cantec de greier, sa urmaresca, fluturi si pasari, razele soarelui ce stiu sa danseze cu umbra copacilor, sa traiasca bucuria de a fi un copil fericit si liber.

Traim intr-un oras sufocat, poluat, unde toti sunt grabiti sau in graba, unde nimeni nu se opreste in loc sa privesca cerul, sa asculte vantul, sa traiasca pentru un minut.

Traim intr-un timp unde, nimic nu mai este ce a fost, nu va mai fi.

Sunt multi sau putini, cei ce doresc sa schimbe...doar cativa reusesc. Eu doar, ma numar printre cei ce-mi doresc cu atata ardoare, o viata simpla, la tara, in mijlocul naturii, pentru mine si pentru familia mea. Imi doresc sa pot face schimbarea. Noi toti dorim sa o vedem.