ACASA

O iubesti. Pastreaz-o!

V-ati intalnit, o placi, te place; Incepe marea aventura, intalniri, saruturi, declaratii de dragoste, euforie, tot ce-ti trebuie sa fii fericit.
Va potriviti si viata in doi capata contur, sunteti un cuplu.
Gusti fericirea si traiesti experineta dulce a momentelor in care
nu sunteti decat voi doi. E tot  ce va trebuie, treptat va descoperiti unul pe celalalt, cautati curiosi in cel de langa voi ecoul sentimentelor.
Viata in doi, nu e doar o poveste, din cand in cand, mai aveti mici certuri, dar de fiecare data, impacarea e tot mai dulce si inflacarata....va apropiati mai mult si pasiunea dintre voi creste.


Acasa...acasa este locul unde este el, unde este ea. Acasa este locul unde brate iubitoare si pline de dorinta te stang la piept si auzi cum inima lui/ei bate, pentru tine, esti in siguranta.
Uiti de toate lucrurile triste, de durere, de oboseala, de griji. Te cuibaresti ca un copil, langa omul pe care-l iubesti si stii ca este tot ceea ce-ti trebuie sa fii fericit.
Rutina ta, devine rutina voastra.
Nu-ti faci griji cand barba ta de cateva zile, ii zgarie obrazul....stie ca o iubesti;.... iar ea, dimineata, somnoroasa si cu parul ciufulit, imbracata doar cu tricoul tau, isi bea cafeaua tacuta si te priveste pe furis, pentru ca i-ai spus ca dimineata e cea mai frumoasa.
Trec luni, ani....
Te duci la bere cu prietenii, ea zice ca este ok; si cateva zile e agitata, dai vina pe zilele nefericite din luna, cand prietenii tai  spun asa sunt toate femeile, nervoase, dar nu-ti spune de ce. Te vrea doar pentru ea...
Ea isi cumpara o rochie noua si fericita ti-o arata inainte sa se imbrace cu ea, reactia ta... e draguta. Isi cumpara un rimel si o intrebi daca trebuia, isi schimba culoarea parului, iar tot ce obtine de la tine este un "iti sta bine, dar era ok si inainte" cand ea, tot ce astepta, era sa vada ca o privesti altfel, sa simta ochii tai plini de dorinta atintiti spre ea.
Trec luni, ani...
Aveti o familie, asteptati un copil, esti incantat, vei deveni tatic. Privesti cum burtica ei tot creste, iar ea parca este bagata in priza, exaltata, capricioasa, iar tu esti speriat si ea nu stie. Se apropie marele moment, ea il asteapta cu sufletul la gura, este pregatita, tu nu, esti ingrozit. Ai o responsabilitate mare, enorma, te concentrezi asupra puiului de om care a intrat in viata ta, fara sa ai ideea ce te asteapta si tii temerile doar pentru tine. Esti barbat, doar nu o sa te lamentezi ca o femeie, sunt trairile tale si le tii doar pentru tine, nu vrei sa-i strici bucuria de a deveni mama, cu asa fleacuri. Rezolvi tu.
Puiul creste, iar ea se plange de kilogramele cu care se lupta, de cearcanele de la ochi, de sanii lasati, cui sa spuna?  Tie, ...esti al ei, o iubesti oricum si asteapta disperata sa-i spui ca este frumoasa si ca o iubesti, dar tu ai prea multe pe cap ca sa dai impotanta la asa fleacuri. Spui doar "ti se pare".
Trec luni, ani...
Copilul creste, nu mai aveti timp pentru voi, va iubiti pe fuga, vorbiti putin, va certati mai des, va impacati repede, din lipsa de timp.
Dai dovada de responsanilitate, nu te plangi, pastrezi pentru tine nelinistea, grijile, sentimentele, nu-i mai spui, esti matur.
Ea asteaspta, pandeste, cerceteaza, urmareste....cand are timp?....tu nu ai timp nici sa respiri.
Iti reproseaza, e mahnita, pusa mereu pe cearta, nu te intelege, devine brusc geloasa si cand nu e cazul si intreaba mereu unde esti, tu cel pe care-l stie, cel de care s-a indragostit... Despre ce vorbeste?
Nu vorbiti, nu mai vorbiti, asa cum o feceati odata, ea incearca, incearca sa te aduca inapoi, sa te recucereasca, e cocheta, face eforturi sa-ti faca pe plac, se intreba unde a gresit, dece nu o mai privesti ca in trecut. Tu esti la fel, nu intelegi, ce vrea de la tine, o iubesti, doar stie lucrul asta si il spui pe fuga, dupa o partida de sex. Esti barbat in toata firea, ce vrea de la tine, POEZIE?!
Trec luni, ani...
Ea cauta, cauta, se intreba, se framanta (cand are timp? te intrebi in gand), ea are timp cand gateste, cand se spala pe dinti, dimineata cand bea cafeaua tacuta, cand dupa lungi taceri te intreaba la ce te gandesti, rotitele ei se invartesc.
Nu vorbiti. Se inchide in ea, se distanteza, se refugiaza in copil, in munca si casa, in alte lucruri. Te-a pierdut. Tu ai pierdut, isi spune, resemnata, ea a facut eforturi uriase, sa ajunga la tine, la sufletul tau, sa-ti stie gandurile, apasarile, bucuriile, sa se simta aproape de tine.
Esti barbat si tii toata nelinistea pentru tine, nu-i spui iar ea se poarta ca un copil, cand ar trebui sa dea dovada de maturitate, doar este femeie in tota firea, ce are?
Te intreaba daca o mai iubesti, spui ca da, doar stie, e un ultim efort din partea ei. A plecat. Nu fizic, ramane acolo, langa tine si joaca un rol, de mama , de sotie.... Ramane insa in mintea si sufletul ei o mare necunoscuta: ce s-a intamplat cu voi? Ea vrea sa se simta acasa in bratele tale pline de dorinta, sa priveasca in ochii tai si sa-ti vada sufletul, sa-si odihneasca capul pe pieptul tau si sa-ti asculte inima, sa tresara cand iti aude vocea, sa zambeasca cand ii spui nimicuri frumoase, sa roseasca cand faci aluzii sexi, sa o tii langa tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu