Agonia unei dimineti.

Sunt blonda. O cafea cu lapte usor dulceaga, incearca sa ma trezeasca in fiecare dimineata. Cu greu imi revin din ceea ce se numeste somn odihnitor, dupa o noapte intreaga; Somnul este
fragmentat, agitat, cu ciudate vise episodice ce-mi tin mintea ocupata chiar si noaptea.
Ma visez cu parul roscat, iar in sinea mea imi spun ca eu sunt blonda. Plina de energie, alerg, fac tot felul de lucruri, lucruri pe care in viata reala, plina de monotonie si plictis nu le fac.
Ce vis ciudat!
Cafeaua incepe sa-si faca efectul, clipesc des, ma gandesc la vreme, la lucrurile marunte si multe pe care le am de facut azi. Sunt responsabila. O gura din cafeaua ce tocmai s-a racit, ma indeamna sa privesc ceasul. E dimineata. Inca o dimineata.
Privesc pe geam, in zare se vede cerul. De aici de sus, de la geamul bucatariei mele, vad in zare soarele ce-si face aparitia in ritmul lui, se pregateste pentru o noua zi. Cafeaua lui se varsa pe cer colorata, cu roz, galben, albastru, gri si o dunga perfecta alba, dara unui avion ce taie cerul facandu-si drum spre undeva.
E dimineata. Tot felul de pasari ciripesc, cafeaua mea este rece si are un gust banal. Se anunta o zi frumoasa, vine primavara.

Ce folos. Inca un anotimp care trece fara sa-l vad. De la geamul biroului meu vad numai cladiri, ciripitul pasarelelor nu se aude, iar cand plec acasa, orasul e furios, se lupta cu o mare de oameni si masini, iar eu sunt fara de energie sa vad frumusetea sfarsitului unei zile, sa vad maretia apusului.
Dimineata, cafeaua este drogul meu, ma face sa vad ceea ce trebuie chiar si pentru cateva clipe. Viata este frumoasa, asa cum o vad eu dimimeata de la geamul bucatariei.
Brusc si repetitiv, totul se transforma in ceva urat, fara culoare, fara sens, fara amintiri. Cu greu imi amintesc ce am facut intr-o anumita zi, daca nu e ceva important. Important in sensul ca mintea sau sufletul, la nivel foarte pesonal au participat activ. Un eveniment. Ceva cu semnificatie, in rest, nimic. Totul este ciclic, monoton. 

 Ba nu, vorbesc tampenii, oamenii nu sunt monotoni nici plictisitori, ci doar plini de frustrare, neimpliniri, invidii, mandrie, prostie, trufie, rautate, am uitat ceva?
Sunt blonda. Si nu ma ia nimeni in serios, ba chiar sunt tratata cu "respect", cu toate ca mi-am schimbat culoarea parului de ceva timp, sunt BLONDA.
Avantaj? Pot sa spun tot ce vreau, cum vreau, cui vreau, cand vreau, pot sa spun sunt blonda.
Morala? ...